Caria de biberon este o afectiune specifica dintilor temporari si consta in carierea pana la distrugerea dintilor de lapte ai copilului. Netratata, acest tip de carie se poate extinde la structurile osoase invecinate si poate afecta dezvoltarea dentitiei definitive.

Caria de biberon este determinata de contactul prelungit al dintilor bebelusului cu lichide ce contin zahar (lapte, formule de lapte, sucuri insulcite sau siropuri).

Lichidele dulci prezente in alimenatia sugarului intretin bacteriile din cavitatea bucala, acestea producand acizi care ataca smaltul dintilor. Probabilitatea aparitiei cariei de biberon este cu atat mai mare cu cat timpul de expunere al dintisorilor la lichidele dulci este mai mare. De aceea nu este indicat ca biberonul sa fie folosit in afara meselor, ca mijloc de linistire sau ca modalitate de adormire a bebelusului.

Deoarece aceasta afectiune are o evolutie rapida, copilul nu simte durere decat in momentul in care dintii sunt grav afectati.

Cea mai eficienta metoda de a evita caria de biberon este usor de intuit: copilul nu trebuie sa adoarma cu biberonul in gura.Alte metode de prevenire ar fi :

– Mentinerea unei igiene orale bune a copilului: dupa fiecare masa tamponeaza-i gingiile si dintisorii cu un tifon steril imbibat in ceai de musetel; de indata ce apare primul dintisor foloseste periuta si pasta speciale pentru bebelusi pentru a-i peria dintii; cand dintii sunt mai numerosi si se ating intre ei poti sa incepi sa folosesti si ata dentara

– Folosirea unei paste de dinti fluorurata sau a gelurilor fluorurate pentru protejarea smaltului dintilor

– Examinarea in fiecare zi dintisorilor bebelusului pentru a observa din timp aparitia cariei si a o trata precoce

– Evitarea pe cat posibil a lichidelor dulci si a zaharului in alimentatia copilului

– De cand apare primul dintisor poti sa faci prima vizita la medicul stomatolog. El iti poate explica pe larg ceea ce trebuie sa faci pentru prevenirea cariei.

Caria de biberon este o problema serioasa si este mult mai usor de prevenit decat de tratat, pacientul fiind totusi un copil destul de mic dar cu afectare dentara intinsa. In functie de gravitatea leziunilor tratamentul poate varia de la aplicatii locale cu fluor pana la extractia dintilor.